De ce India sprijină Rusia lui Putin?

Încă de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, la 24 februarie, guvernul indian și o mare parte a poporului au fost ferm de partea lui Putin. Hashtag-uri precum #IStandWithPutin și #istandwithrussia au fost în trend pe rețelele de socializare din India, iar guvernul a demonstrat – poate cel mai notabil prin refuzul de a susține rezoluțiile ONU care condamnă invazia – că nu este dispus să își pună în pericol legăturile puternice cu Rusia, din cauza acțiunilor lui Putin în Ucraina.

Potrivit unei analize Al Jazeera, poziția Indiei față de situația din Ucraina nu este deloc surprinzătoare sau atipică. De la stabilirea legăturilor diplomatice după independența Indiei în 1947, relațiile dintre Moscova și New Delhi au fost modelate de un „grad ridicat de încredere politică și strategică”. De-a lungul anilor, Rusia și India au adoptat în mod obișnuit poziții similare și s-au sprijinit reciproc în probleme internaționale controversate.

Un parteneriat bazat pe încredere reciprocă

Încă de la început, Moscova a considerat că alianța cu India este esențială pentru a contrabalansa dominația americană și chineză în Asia. Iar India s-a bucurat întotdeauna de avantajul pe care îl oferă sprijinul unei mari puteri precum Rusia în politica internațională.

De exemplu, în 1961, după ce India și-a folosit armata pentru a pune capăt suveranității coloniale portugheze asupra orașelor Goa, Daman și Diu, SUA, Marea Britanie, Franța și Turcia au prezentat o rezoluție prin care au condamnat India și au cerut guvernului acesteia să își retragă imediat trupele. Însă Uniunea Sovietică s-a opus propunerii.

În 1971, India și Uniunea Sovietică au semnat „Tratatul de pace, prietenie și cooperare”. Tratatul a oficializat alianța Indiei cu ceea ce era atunci o superputere și a asigurat, fără îndoială, preeminența acesteia în Asia de Sud.

Sprijinul Uniunii Sovietice și, mai târziu, al Rusiei pentru India în problema Kashmirului a fost, de asemenea, neclintit și semnificativ din punct de vedere politic.

În 1955, declarându-și sprijinul pentru suveranitatea indiană asupra Kashmirului, liderul sovietic Nikita Hrușciov a declarat: „Suntem atât de aproape încât, dacă ne veți chema vreodată din vârful munților, vom apărea alături de voi”. De atunci, Moscova a fost un bastion împotriva intervenției internaționale în Kashmir.

Uniunea Sovietică s-a opus prin veto rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU din 1957, 1962 și 1971, care solicitau o intervenție internațională în Kashmir, insistând că este o problemă bilaterală care trebuie rezolvată prin negocieri între India și Pakistan. Și a adoptat o poziție similară cu privire la conflictul indo-pakistanez în general. O astfel de poziție a fost apreciată în tot spectrul politic din India.

În 1978, ministrul de externe de atunci, Atal Bihari Vajpayee – membru fondator al partidului de dreapta, naționalist hindus Bharatiya Janata Party (BJP), care a fost prim-ministru al Indiei între 1998 și 2004 – de exemplu, a lăsat deoparte diferențele ideologice cu Uniunea Sovietică și a salutat o delegație sovietică în India spunând: „țara noastră și-a găsit singurul prieten de încredere doar în Uniunea Sovietică”.

De la căderea Uniunii Sovietice, Rusia a depus eforturi pentru a-și menține relația specială cu India.

În 2000, președintele rus Vladimir Putin și premierul Vajpayee au semnat o „Declarație de parteneriat strategic”. În 2010, marcând un deceniu de parteneriat strategic, cele două țări au semnat „Parteneriatul special și strategic”. Ca parte a acestui parteneriat special, Rusia și-a reafirmat poziția pro-India cu privire la Kashmir. În 2019, când India a eliminat articolul 370 din Constituția sa, care acorda un statut special Jammu și Kashmir, guvernul Modi s-a confruntat cu critici severe pe scena internațională, dar Rusia a considerat din nou că aceasta este o „chestiune internă” a Indiei.

În ianuarie 2020, în urma unui impuls condus de China pentru o intervenție internațională în Kashmir, Dmitri Polyanskiy, primul reprezentant permanent adjunct al Rusiei la ONU, a scris pe Twitter: „CSONU a discutat despre Kashmir în cadrul unor consultări închise. Rusia susține cu fermitate normalizarea relațiilor dintre India și Pakistan. Sperăm că diferendele dintre ele vor fi soluționate prin eforturi bilaterale”.

Poate că New Delhi nu are influența politică pe care o conferă statutul de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, dar de când a încheiat un parteneriat strategic cu Uniunea Sovietică, imediat după independență, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-și arăta sprijinul pentru Moscova pe scena internațională.

În 1956, de exemplu, India s-a abținut să condamne public reprimarea violentă a revoluției maghiare de către Uniunea Sovietică, în ciuda faptului că premierul indian de atunci, Jawaharlal Nehru, a criticat în privat acțiunile Moscovei.

Mai mult de un deceniu mai târziu, în 1968, când forțele sovietice au invadat Cehoslovacia pentru a zdrobi Primăvara de la Praga, prim-ministrul de atunci, Indira Gandhi, a ținut un discurs dezaprobator în camera inferioară a parlamentului indian, dar s-a abținut să critice Moscova pe o platformă internațională. India s-a abținut de la un vot ulterior asupra unei rezoluții de condamnare a invaziei.

Când Uniunea Sovietică a intrat în Afganistan în 1979 pentru a susține noul regim pro-sovietic, mulți indieni – inclusiv premierul Charan Singh – s-au opus cu tărie invaziei. Cu toate acestea, după ce a beneficiat de numeroase veto-uri sovietice de-a lungul deceniilor, India s-a abținut din nou de la votul în rezoluția Adunării Generale a ONU de condamnare a Uniunii Sovietice. A fost singura țară nealiniată care a făcut acest lucru.

Menținându-și acest record de voturi pro-Moscova în anii 2000, India a votat împotriva unei rezoluții a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului care condamna „utilizarea disproporționată a forței” de către Rusia în cel de-al doilea război cecen. În 2008, alături de Coreea de Nord, Iran și Myanmar, a votat, de asemenea, împotriva unei rezoluții a Adunării Generale a ONU care a declarat „dreptul la întoarcere” al celor strămutați de campania Rusiei în Abhazia. De asemenea, India s-a abținut de la vot în rezoluțiile din 2013 și 2016 ale Adunării Generale a ONU care criticau regimul Assad susținut de Rusia. În mod previzibil, în 2014, s-a abținut, de asemenea, de la rezoluția Adunării Generale a ONU care a condamnat invazia Rusiei în Crimeea și, în 2020, a votat împotriva unei rezoluții a Adunării Generale a ONU sponsorizate de Ucraina care condamna încălcarea drepturilor omului în Crimeea.

O relație cu multiple fațete

Cu toate acestea, relația dintre Rusia și India nu depinde doar de veto-urile ONU și de declarațiile politice favorabile. Alianța indo-rusă, veche de zeci de ani, este susținută și de o lungă istorie de colaborare bilaterală în domeniul economic și strategic.

Uniunea Sovietică a fost cel mai mare partener comercial al Indiei până la prăbușirea sa. Contribuțiile economice sovietice și know-how-ul tehnic au fost esențiale în crearea industriilor naționale ale Indiei, inclusiv în ceea ce privește petrolul, gazele și mineritul. Uniunea Sovietică a contribuit, de asemenea, la asigurarea securității energetice a Indiei. Primul cetățean indian care a călătorit în spațiu, Rakesh Sharma, a făcut acest lucru prin intermediul programului Intekosmos al Uniunii Sovietice.

Schimburile culturale au fost, de asemenea, în centrul relațiilor bilaterale dintre Rusia și India încă de la început. Istoricii, filosofii și artiștii ruși și-au exprimat admirația și respectul față de figurile revoluționare și literare indiene. În perioada de vârf a Războiului Rece, filmele hindi au fost dublate în limba rusă și au fost extrem de populare printre moscoviți. De asemenea, Uniunea Sovietică a făcut eforturi mari pentru a se asigura că textele clasice rusești erau disponibile în India, înființând edituri care se concentrau exclusiv pe piața indiană.

Bineînțeles, cel mai durabil aspect al legăturilor indo-ruse a fost cooperarea militară dintre cele două țări.

Se spune că Uniunea Sovietică ar fi furnizat Indiei, de-a lungul anilor, suficient material militar pentru a echipa mai multe flote. Aceasta a inclus „portavioane, tancuri, tunuri, avioane de luptă și rachete”. De asemenea, Uniunea Sovietică a jucat un rol central în crearea marinei indiene și, în anii 1980, a închiriat chiar și un submarin cu propulsie nucleară Indiei.

Această moștenire din epoca sovietică a persistat după 1991. Se crede că armele de origine rusă reprezintă între 60 și 85 la sută din echipamentele hardware ale forțelor armate indiene de astăzi.

Potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, Rusia a fost al doilea cel mai mare exportator global de arme către India între 2016 și 2020. În calitate de cel mai mare importator, India a primit 23 % din echipamentele rusești. Este adevărat că, în comparație cu perioada 2011-2015, exporturile către India au scăzut cu 53%. Cu toate acestea, există mai multe acorduri recente în curs de desfășurare. Printre acestea se numără un acord de achiziționare a unor sisteme de apărare aeriană de ultimă generație, o propunere rusă de a construi submarine convenționale cu propulsie AIP, precum și un plan de închiriere a două submarine nucleare-balistice rusești.

Cu toate acestea, India are experiență în menținerea unui parteneriat bazat pe necesități cu statele paria. A făcut acest lucru cu Iranul, de exemplu, în ciuda presiunilor tot mai mari din partea SUA. Mai mult, sub conducerea lui Modi, India a cultivat relații puternice cu alți lideri autoritari, precum Putin, care au fost foarte criticați de comunitatea internațională din cauza retoricii și acțiunilor lor, în ultimii ani, în chestiuni precum drepturile omului, democrația și migrația. Modi s-a bucurat de faimoasa prietenie cu președintele populist de dreapta al SUA, Donald Trump. Sub conducerea liderului israelian de extremă-dreapta Benjamin Netanyahu, Israelul a pus bazele unei alianțe economice și strategice solide cu India. În 2020, președintele brazilian de extremă-dreapta Jair Bolsonaro a fost invitat de onoare la celebrarea anuală a Zilei Republicii din India, la New Delhi.

Dar toate acestea nu înseamnă că India își va menține sprijinul pentru Rusia, indiferent ce ar face aceasta. În ultimii ani, New Delhi și-a consolidat rapid legăturile cu Occidentul și s-ar putea ca în curând să devină prea costisitor pentru ea să își mențină legăturile tradiționale cu Moscova.

Într-adevăr, în cazul în care Rusia nu reușește să obțină o victorie decisivă în Ucraina sau se străduiește să își mențină influența economică și militară în Asia din cauza sancțiunilor, guvernul indian ar putea simți nevoia de a-și reevalua poziția față de Putin.

Dar, cel puțin deocamdată, nimeni nu ar trebui să fie deloc surprins de faptul că India „stă alături de Rusia” și „îl susține pe Putin”.