Revoltă la Grupul Social Sibioara. Carieră de piatră la doar o mie de metri de casele oamenilor

Grupul Social Sibioara, comuna Mihail Kogălniceanu. 11 blocuri, 400 de oameni și o comunitate obișnuită cu liniștea. Liniște care s-a terminat în ziua în care camioanele și excavatoarele au apărut la marginea satului. Pe terenul concesionat de primărie, firma Tomis Agregate a început amenajarea unei cariere de piatră.

Totul legal, cu acte și autorizații, spune administrația locală. Dar oamenii, care trăiesc la doar o mie de metri de viitoarea exploatare, se tem că zgomotul, praful și pericolul de a rămâne fără apă le vor da viața peste cap.

„Avem familie, avem copii, noi suntem aici născuți, aici crescuți, aici sunt casele noastre, nu avem unde să plecăm de aici, chiar dacă cineva dorește acest lucru”, spune un localnic.

Oamenii spun că, atunci când au vrut să înceapă lucrările, s-au mobilizat și au blocat utilajele: „Au vrut să înceapă acum o lună, ne-am mobilizat, localnicii, am mers și ne-am așezat pur și simplu acolo, în fața utilajelor, s-au oprit, și acum, de săptămâna trecută, au început lucrările”.

Alții acuză lipsa de transparență: „Primăria trebuia să ne anunțe, noi suntem proprietari aici, eu spre exemplu am 65 de ani, am venit aici de la 5 ani, am copii, nepoți aici. Ce să facem noi acum cu cariera de piatră aici la doi pași de castelul de apă și de aici nu putem pleca, unde să ne ducem?”

Frica cea mai mare: apa

Cea mai mare temere a oamenilor este că lucrările ar putea afecta rețeaua de apă a satului.

„Să se găsească altă soluție, să-i dea în altă parte. Toată lumea umblă după o afacere, dar nu în felul ăsta, ca să nenorocească atâtea suflete. Sunt 400 de oameni care vor avea de suferit. Noi dacă rămânem fără sursa de apă… toată instalația sanitară se va înfunda, se va… și atunci ce facem?”, spune o altă persoană.

Localnicii mai spun că au fost tratați cu indiferență de către investitori și autorități: „Dânșii nici nu stau la discuție cu noi, au avut niște expresii, ne-au tratat cu foarte mare indiferență. Ne-am dus acolo, au chemat forțele de ordine, cu toate că erau mai mult femei, că a fost ceva spontan, pentru că atunci am văzut că s-au apucat de activitate”.

Primăria: totul e legal

În biroul primarului Ancuța Belu, dosarele cu avize și contracte arată că firma are toate aprobările necesare: „Sunt deschisă și am deschis Kogălniceanu la orice investitor. Nu mă interesează numele, important este să aducă sursă de venit ca să pot dezvolta localitatea, grupurile sociale unde mai am multe de făcut”, spune primarul.

Concesiunea aduce primăriei 16.700 de euro pe an, plus taxe pe construcții, transport și 45% din cantitatea exploatată. „Este doar închiriere, pe o perioadă de 25 de ani, pentru că acolo va fi o investiție mare, cu stație de concasare, pe lângă impozitele pe care le luăm pentru construcțiile speciale, platforme și tot ce sunt. Concesiunea e una, impozitele pe construcții alta, impozitele pe mașinile care vor face transportul vor fi altele, redevența pe cantitatea concesionată este alta. Noi, pe lângă concesiune, luăm 45% din cantitatea de zăcământ care se exploatează”.

Decizia concesionării terenului a venit în urma solicitării investitorului, spune edilul. Două licitații publice au fost organizate, la care, teoretic, se puteau înscrie și localnicii.

Despre castelul de apă pe care oamenii îl cred în pericol, primarul spune că oricum nu mai e funcțional. Iar despre consultări cu comunitatea? Edilul susține că n-a existat nicio solicitare oficială din partea oamenilor. Ba mai mult, crede că nemulțumirea lor ar avea alte cauze.

„Acel teren a fost folosit de acești crescători de animale fără să se plăteasca niciun leu. Categoric ca in momentul in care au auzit ca se face o investitie a început să-i agite pe toți ceilalți. Întrebarea mea este, cei trei, au venit aici să mă intrebe, doamnă de ce ati dat, de ce ați făcut? Ei nu au un obiect, ei sunt supărați dar nu stiu de ce. Că e vântul, ca e zgomotul, ei au o problemă, de ce exista acolo”, spune Ancuța Belu.

Oamenii merg în instanță

De partea cealaltă, localnicii au angajat un avocat și au trimis o scrisoare deschisă către Senatul României:

„Sesizarea noastră a fost trimisă către Comisia pentru cercetarea abuzurilor din Senatul României și petiții la mai multe instituții, ONG-uri. Acum sper ca strigătul nostru de ajutor să fie auzit și să se găsească o rezolvare în problema pe care o avem”, povestește una dintre femei.

Până la o decizie finală, excavatoarele continuă să sape, iar localnicii rămân cu frica și praful. Este o poveste despre cum legea și viața oamenilor pot merge, uneori, pe drumuri paralele. Când actele sunt în regulă, dar comunitatea nu e convinsă, orice proiect riscă să devină un conflict fără sfârșit.