Plasticul pe care nu reușim să îl reciclăm ne costă scump. România a plătit aproape un miliard de euro la bugetul Uniunii Europene, în perioada 1 ianuarie 2021 – 1 octombrie 2025, pentru deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate.

Potrivit unei analize realizate de Deloitte România, pe baza datelor Ministerului Finanțelor, suma totală achitată în această perioadă a ajuns la 5,05 miliarde de lei.

Plățile au crescut de la aproximativ 568 de milioane de lei în 2021 la peste 1,3 miliarde de lei în 2024. Numai în perioada 1 ianuarie – 1 octombrie 2025, România a achitat peste 1,12 miliarde de lei.

De ce plătește România pentru plasticul nereciclat?

Din 2021, statele membre ale Uniunii Europene contribuie la bugetul comunitar în funcție de cantitatea de deșeuri de ambalaje din plastic care nu este reciclată.

Calculul pornește de la o contribuție de 0,80 euro pentru fiecare kilogram de plastic nereciclat, cu anumite ajustări prevăzute pentru unele state.

Cu alte cuvinte, cu cât rămân mai multe ambalaje din plastic nereciclate, cu atât crește suma care trebuie plătită la bugetul european.

Este vorba despre o contribuție achitată de stat, nu despre o taxă plătită direct de cetățeni pentru fiecare ambalaj aruncat.

În Uniunea Europeană, mai puțin de jumătate din plasticul provenit din ambalaje este reciclat

Problema nu este întâlnită doar în România. Potrivit datelor Eurostat citate în analiză, în 2024, în Uniunea Europeană au fost generate, în medie, 35,9 kilograme de deșeuri de ambalaje din plastic pentru fiecare locuitor.

Din această cantitate, doar 15,3 kilograme au fost reciclate, ceea ce înseamnă o rată medie de reciclare de 42,4%.

Restul de 20,6 kilograme pe locuitor nu au fost reciclate.

Nu este suficient să existe o pubelă galbenă

Specialiștii Deloitte atrag atenția că sistemul de colectare separată trebuie să funcționeze în practică, nu doar pe hârtie.

Degeaba există pubele sau saci speciali pentru plastic dacă deșeurile nu sunt ridicate regulat, sunt amestecate ulterior cu alte tipuri de gunoi sau oamenii nu știu exact ce ambalaje pot arunca în acestea.

La fel de important este ca autoritățile și operatorii să poată urmări traseul deșeurilor, de la colectare până la reciclarea efectivă.

Analiza subliniază că există o diferență între cantitatea de plastic colectată și cea care ajunge să fie reciclată. Nu tot plasticul strâns separat este transformat automat în material care poate fi folosit din nou.

Ce ar trebui schimbat?

Potrivit specialiștilor, reducerea costurilor presupune o colectare separată mai eficientă, o sortare corectă și investiții în reciclare.

Și companiile care introduc pe piață produse ambalate au un rol important. Acestea pot reduce cantitatea de plastic folosită, pot elimina componentele greu de separat și pot utiliza ambalaje mai ușor de reciclat.

Autorii analizei atrag atenția că banii plătiți la bugetul Uniunii Europene nu se transformă automat în investiții pentru infrastructura de reciclare din România.

Astfel, cele aproape un miliard de euro achitate în mai puțin de cinci ani arată cât de costisitoare este problema plasticului nereciclat.

Iar concluzia analizei este simplă: pentru a plăti mai puțin, România trebuie să reducă deșeurile inutile și să recicleze efectiv mai mult plastic, nu doar să îl colecteze.