Spre mare, cu bilet pentru un vagon pierdut pe șine

CFR trebuie să se transforme în casă de producție pentru filme. Oricât de banală este viața ta, în momentul în care intri într-o gară, nu mai zic de tren, deja nu mai ești în realitatea asta, ci într-o aventură cinematografică ce te face să țipi, râzi, plângi, oftezi și în general… să plângi.

Nu rezeva online! Trăiește viața din plin, la coadă!

Bărbații adevărați nu beau cu paiul și nu rezervă online. Bărbații adevărați suferă, iar eu sunt unul dintre ei. Așa că nu-mi iau de pe net bilet pentru trenul București-Constanța, ci merg direct la casele de tichete din Gara de Nord. Ajung acolo la ora 17.20. Nu o să uit niciodată imaginea: cozile de la casele ghișeelor din partea dreaptă se uneau cu cele din stânga. 90 la sută erau studenți, cu bagaje făcute pentru un Paște la mal de mare.

Mă așez la coadă, la 17.21. Înaintez centimetru cu centimetru, către ghișeu și ajung în fața vânzătoarei abia la 18.10. Cer bilet pentru trenul de 18.30. „Nu mai am locuri nici în picioare”, îmi răspunde doamna cu bilete, așa că solicit un tichet pentru trenul de 20:05. Îl primesc, numai că….

Vagonul 12, unde e vagonul 12? Dar 11?

Aștept în gară până la 19:45, iar apoi mă pun în mișcare către linia 7, acolo unde trebuia să iau trenul de 20:05. Mă uit pe bilet și văd „vagonul 12, locul 54”. Bun, încep să număr vagoanele, mergând paralel cu ele, 6,7,8,9,10…stop. Aici se termină trenul. Nu exista vagonul 11 și evident, nici 12.    

În spatele vagonului cu număru 10, trei bărbați vânjoși de la CFR priveau în zare. Se uitau și ei după 11 și 12, la fel ca mine, la fel ca sutele de oameni care stăteau pe acel peron. Pe la 20:30 începe să se audă un scârțâit, iar pupilele domnilor de la CFR încep să se dilate și să facă zoom spre orizont. Se văd niște vagoane. Noi speram să fia ale noastre. Așa s-a și întâmplat, însă le-au legat invers, primul 12 și apoi 11, așa că noi cei cu bilete pentru 11 am intrat în 12 și invers. Asta cu lumina stinsă.

Până la urmă, ajungem la locurile corecte și pornește trenul. Se mai oprește în mod tradițional peste 10 minute și repornește, iar după o oră de mers, trenul începe să-și bucure oaspeții cu mult așteptatul miros de ars, de la instalațiile electrice.  

Odată coborâți din tren, în Gara Constanței, ne așteptam să fim luați ostatici, să mai pățim ceva. Nimic. Am realizat că am plătit bilet pentru filmul de acțiune made by CFR, doar până la mare. De aici încolo, tot ce ți se mai poate întâmpla interesant este o țeapă de la taximetriștii din gară.